Ghid AI ACT: Definiție, sancțiuni, riscuri și obligații pentru companii

Pe 2 august 2026 a intrat în aplicare articolul 50 din AI Act. E partea care spune când trebuie să anunți oamenii că vorbesc cu un robot sau că se uită la ceva făcut de AI.

Termenul a trecut. Tu unde ești?

Am pus întrebarea asta la vreo douăzeci de antreprenori în ultimele două săptămâni. Răspunsurile s-au împărțit în trei: „nu mă privește, eu nu fac AI”, „am auzit că s-a amânat” și „știu că trebuie ceva, dar nu m-am apucat”. Toate trei sunt greșite, fiecare în alt fel.

Ghidul ăsta e lung pentru că subiectul chiar e complicat. Am încercat să acopăr partea tehnică pe care n-o găsești în articolele de presă: ce pui efectiv în cod, ce metadate contează, ce structură de date folosești ca să dovedești ce trebuie dovedit.

1. Ce este AI Act, în două paragrafe

Regulamentul (UE) 2024/1689 e prima lege din lume care reglementează inteligența artificială pe orizontală. Adică nu contează industria în care ești.

Nu împarte firmele pe domenii. Împarte sistemele AI după cât rău pot face, iar de acolo derivă toate obligațiile.

Diferența față de GDPR, pentru cei care fac comparația automat: GDPR reglementează ce faci cu datele oamenilor. AI Act reglementează ce faci cu sistemele automate. Se suprapun des, dar sunt legi separate, cu autorități separate și cu amenzi separate. Poți fi impecabil pe GDPR și în neregulă pe AI Act.

Se aplică direct în România. Nu așteaptă o lege internă de transpunere, cum se întâmpla la directive. Legea internă e necesară doar ca să stabilească cine controlează și cum sancționează, iar despre asta vorbim la punctul 8.

2. Cele patru niveluri de risc

Toată arhitectura regulamentului stă pe clasificarea asta. Dacă o înțelegi, restul se deduce.

Risc inacceptabil. Interzise complet, din februarie 2025. Aici intră scoringul social, manipularea comportamentală care exploatează vulnerabilități, recunoașterea emoțiilor la locul de muncă și în școli, extragerea nediscriminată de imagini faciale de pe internet pentru baze de date biometrice. Din decembrie 2026 se adaugă două: generarea de conținut intim nonconsensual și materialele de abuz asupra copiilor.

Risc ridicat. Permise, dar cu obligații grele: sistem de management al riscului, guvernanță a datelor, documentație tehnică, jurnalizare, supraveghere umană, evaluare a conformității. Anexa III listează domeniile: recrutare și management al angajaților, acces la educație, evaluare a bonității, asigurări de viață și sănătate, servicii publice esențiale, aplicarea legii, migrație, justiție.

Risc limitat. Obligații de transparență. Articolul 50. Aici stă 99% din ce te privește pe tine ca proprietar de site.

Risc minim. Filtre antispam, sisteme de recomandare simple, jocuri. Nicio obligație specifică.

Un lucru pe care îl ratează mulți: clasificarea se face pe utilizare, nu pe tehnologie. Același model de limbaj e risc minim când îți scrie descrieri de produs și risc ridicat când filtrează CV-uri. Instrumentul e identic. Contextul decide.

3. Cine ești tu în ecuație

Regulamentul definește cinci roluri. Obligațiile tale depind de care ți se lipește.

Furnizor ești dacă dezvolți sistemul, sau plătești pe cineva să îl dezvolte, și îl pui pe piață sub numele tău. OpenAI e furnizor. Dar și tu ești, dacă ai construit un chatbot și îl vinzi ca produs.

Implementator ești dacă folosești un sistem AI în activitatea profesională. Generezi texte cu un model de limbaj, ai widget de chat pe site, filtrezi candidați automat, faci scoring de clienți. Aproape orice firmă românească e implementator.

Importator, distribuitor, producător de produs apar mai rar în discuțiile noastre cu clienții, dar există și au obligații proprii.

Atenție la o capcană din articolul 25: dacă îți pui numele sau marca pe un sistem cu grad ridicat de risc, sau dacă îl modifici substanțial, sau dacă îi schimbi scopul astfel încât să devină cu grad ridicat de risc, treci automat din implementator în furnizor. Cu toate obligațiile aferente.

Asta contează pentru orice agenție sau firmă de software care face white-label peste un instrument străin.

Și încă ceva. Regulamentul are efect extrateritorial: prinde furnizorii din afara Uniunii dacă rezultatul produs de sistemul lor ajunge să fie folosit în UE. Deci „instrumentul e american, răspunde el” nu ține. Furnizorul chiar are obligații. Numai că ale tale rămân ale tale.

4. Calendarul complet, cu amânarea care a derutat toată piața

Regulamentul a intrat în vigoare pe 1 august 2024 și se aplică etapizat.

• 2 februarie 2025: interdicțiile pentru practicile cu risc inacceptabil și obligația de alfabetizare AI (articolul 4). Da, trebuia deja să-ți fi instruit oamenii.
• 2 august 2025: obligațiile pentru modelele de uz general și structura de guvernanță.
• 2 august 2026: obligațiile de transparență din articolul 50. Termen trecut.
• 2 decembrie 2026: obligația de marcare pentru sistemele generative puse pe piață înainte de august 2026, plus cele două noi practici interzise.
• 2 decembrie 2027: sistemele cu grad ridicat de risc din Anexa III.
• 2 august 2028: sistemele AI integrate în produse reglementate.

Ultimele două date sunt noi. Vin din Regulamentul Omnibus digital privind IA, publicat în Jurnalul Oficial pe 24 iulie 2026, care a împins termenele pentru high-risk.

De aici s-a răspândit ideea că „s-a amânat AI Act”.

Nu s-a amânat. S-a amânat capitolul greu, cel cu evaluări de conformitate și documentație tehnică. Transparența a rămas exact unde era, iar transparența e fix partea care atinge site-ul tău.

5. Articolul 50, desfăcut pe bucăți

Aici stă tot ce te privește direct. Îl iau pe alineate, în ordinea în care apare pe un site.

5.1. Chatbotul trebuie să spună că e chatbot

Alineatul 1. Sistemele destinate să interacționeze direct cu persoane trebuie proiectate astfel încât omul să afle că vorbește cu un AI.

Excepția: dacă lucrul ăsta e evident din context, pentru o persoană rezonabil de informată și atentă.

Un widget numit „Asistent AI”, care spune din primul mesaj ce e, intră la evident. Un widget numit „Maria de la suport”, cu poză de om și zero mențiuni, nu intră.

Ce să NU faci:

• Nu pune prenume umane fără nicio precizare că e sistem automat.
• Nu folosi fotografii de persoane reale ca avatar de bot.
• Nu ascunde mențiunea în termeni și condiții. Trebuie să fie la primul contact.
• Nu lăsa trecerea de la bot la operator uman neanunțată. Omul trebuie să știe cu cine vorbește în fiecare moment.
• Nu uita de celelalte canale: WhatsApp Business, Messenger, sistemele de voce sintetică pe telefon. Aceeași regulă.

Obligația de proiectare cade pe furnizorul sistemului. Dar dacă tu ai personalizat widgetul ca să pară om, e problema ta, nu a lui.

5.2. Deepfake și imagini modificate

Alineatul 4, prima parte. Zona cea mai ignorată din tot regulamentul.

Obligația acoperă conținutul imagine, audio sau video generat ori manipulat cu AI, care seamănă cu persoane, obiecte, locuri sau evenimente reale și care ar părea autentic pentru cineva care se uită la el.

Comisia Europeană dă în orientările sale un exemplu care ar trebui să pună pe gânduri jumătate din piața românească: un apartament gol, mobilat cu AI într-o fotografie reală.

Fix ce fac agențiile imobiliare. Și magazinele de mobilă. Și o grămadă de magazine online care generează fundaluri în jurul produsului fotografiat.

Alte situații care intră aici:

• Retușuri care schimbă realitatea produsului, nu doar lumina sau contrastul.
• Modele umane sintetice puse peste haine reale.
• Voci clonate în reclame audio sau podcasturi.
• Sincronizare labială generată pentru dublaje video.

Există o excepție pentru lucrări vădit artistice, creative, satirice sau ficționale, unde dezvăluirea se face fără să strice experiența lucrării. Nu e o portiță pentru reclame. E pentru artă.

5.3. Textele de interes public

Alineatul 4, partea a doua. Se referă la texte generate sau manipulate cu AI, publicate cu scopul de a informa publicul asupra unor chestiuni de interes public.

Ce înseamnă interes public: legislație, politică, economie, sănătate, educație, justiție, siguranță publică, activitatea autorităților.

Ce nu înseamnă: descrierea unei perechi de pantofi. Pagina de servicii a unei firme de contabilitate. Un newsletter cu promoții.

Dar articolul de pe blogul aceleiași firme de contabilitate, despre modificările la Codul fiscal, intră.

5.4. Excepția care schimbă tot

Și acum partea pe care aproape nimeni n-o citește până la capăt.

Obligația de etichetare a textului nu se aplică atunci când conținutul generat cu AI a trecut printr-un proces de verificare editorială sau revizuire umană, iar o persoană fizică sau juridică își asumă responsabilitatea editorială pentru publicare.

Citește propoziția de două ori. Sunt două condiții, nu una.

Nu ajunge ca cineva să fi citit textul. Trebuie să existe un proces și trebuie să existe cineva care răspunde.

Întrebarea pe care o pun clienților în audit: dacă mâine ANCOM îți cere să demonstrezi că articolul ăsta a fost verificat de un om, ce arăți?

La majoritatea site-urilor, răspunsul e „nimic”. Verificarea s-a întâmplat în capul cuiva, între două taskuri, fără nicio urmă.

Asta nu e o problemă de conținut. E o problemă de proces, și se rezolvă tehnic.

6. Implementarea tehnică. Ce pui efectiv pe site

Aici trecem de la teorie la cod. Am împărțit pe straturi, de la ce se vede la ce citesc mașinile.

6.1. Stratul vizibil: eticheta pentru om

Cea mai simplă parte și, paradoxal, cea prost făcută cel mai des.

Eticheta trebuie să fie clară, vizibilă și accesibilă. Comisia Europeană a publicat un set de pictograme oficiale, gratuite și fără atribuire, ca parte din Codul de bune practici privind transparența. Sunt trei variante: una de bază, una pentru conținut integral generat, una pentru conținut preexistent modificat parțial.

Două lucruri de reținut. Folosirea pictogramelor e opțională, obligația de etichetare nu. Și pictograma singură nu te face conform: testele Comisiei arată că funcționează mult mai bine însoțită de text.

Pe partea de accesibilitate, eticheta trebuie să fie citibilă de tehnologiile asistive. Dacă o pui ca imagine fără alt text, un cititor de ecran n-o vede. Deci n-ai comunicat nimic pentru utilizatorul respectiv.

<figure class="ai-modified">
  <img src="/apartament-mobilat.webp"
       alt="Living mobilat, simulare generată cu inteligență artificială">
  <figcaption>
    <span class="ai-badge" role="img"
          aria-label="Conținut modificat cu inteligență artificială"></span>
    Imagine editată cu AI. Mobilierul este o simulare
    și nu reflectă starea reală a spațiului.
  </figcaption>
</figure>

6.2. Stratul de metadate: IPTC DigitalSourceType

Partea pe care n-o discută nimeni în România și care face diferența între o etichetare cosmetică și una care rezistă.

IPTC, organizația de standarde a presei, are un vocabular controlat numit DigitalSourceType. Se scrie în metadatele XMP ale fișierului și spune cum a fost produsă imaginea. Valorile care ne interesează:

• trainedAlgorithmicMedia: creat integral de un model antrenat pe date.
• compositeWithTrainedAlgorithmicMedia: compoziție care amestecă elemente reale cu elemente generate. Aici intră apartamentul mobilat cu AI.
• algorithmicMedia: generat algoritmic, fără model antrenat.
• digitalCapture: fotografie reală, neatinsă de generare.

De ce contează: Google folosește aceste metadate în „Despre această imagine” din Google Images. Adobe, OpenAI, Microsoft și alți furnizori le scriu automat în fișierele generate.

Și acum problema practică, pe care o găsim la aproape fiecare audit tehnic.

Pluginurile de optimizare a imaginilor șterg metadatele. Smush, ShortPixel, Imagify, EWWW, toate au opțiunea „strip metadata” activată implicit, pentru că reduce dimensiunea fișierului cu câțiva kilobytes.

Rezultatul: încarci o imagine care venea corect etichetată de la furnizor, pluginul o curăță, iar tu rămâi cu o imagine care se declară fotografie reală. Ai pierdut dovada de proveniență fără să știi.

Verifici simplu, din linie de comandă:

exiftool -XMP-Iptc4xmpExt:DigitalSourceType imagine.jpg

Dacă vrei să scrii tu valoarea, pe un lot întreg:

exiftool -XMP-Iptc4xmpExt:DigitalSourceType="http://cv.iptc.org/newscodes/digitalsourcetype/compositeWithTrainedAlgorithmicMedia" \
  -overwrite_original -r /cale/catre/imagini/

În WordPress, dezactivează stripping-ul din setările pluginului de optimizare. La ShortPixel e „Remove EXIF”, la Smush e „Strip my image metadata”, la Imagify e în Optimization > Advanced.

6.3. C2PA și Content Credentials

Nivelul următor de proveniență. C2PA e un standard deschis, dezvoltat de Adobe, Microsoft, BBC, Intel și alții, care atașează conținutului un manifest semnat criptografic. Manifestul spune cine a creat fișierul, cu ce instrument și ce modificări a suferit.

Spre deosebire de metadatele XMP simple, manifestul C2PA e semnat. Dacă cineva îl modifică, semnătura se invalidează și se vede.

Google a anunțat suport pentru C2PA în Google Images și în Google Ads. Camerele Leica și Nikon îl implementează la nivel de hardware.

Pentru un site obișnuit din România, C2PA e încă opțional și greu de implementat corect, pentru că ai nevoie de certificate. Dar dacă lucrezi în presă, în imobiliare de lux sau în orice zonă unde autenticitatea imaginii chiar contează comercial, merită urmărit. Peste doi ani va fi standard.

6.4. Date structurate: cum dovedești procesul editorial

Aici e cea mai bună veste din tot ghidul, pentru cine face deja SEO serios.

Schema.org nu are, la momentul scrierii, o proprietate dedicată pentru „conținut generat cu AI”. Dar are tot ce îți trebuie ca să documentezi verificarea umană, adică fix condiția din excepția de la 5.4.

Pentru conținut general, structura minimă arată așa:

{
  "@context": "https://schema.org",
  "@type": "Article",
  "headline": "Titlul articolului",
  "datePublished": "2026-08-10T09:00:00+03:00",
  "dateModified": "2026-08-10T09:00:00+03:00",
  "author": {
    "@type": "Person",
    "name": "Nume Prenume",
    "url": "https://site.ro/autor/nume-prenume/",
    "jobTitle": "Funcția reală",
    "sameAs": ["https://www.linkedin.com/in/profil/"]
  },
  "editor": {
    "@type": "Person",
    "name": "Numele celui care a verificat",
    "url": "https://site.ro/autor/editor/"
  },
  "publisher": {
    "@type": "Organization",
    "name": "Numele firmei",
    "url": "https://site.ro/"
  }
}

Pentru conținut medical ai ceva și mai bun. Tipul MedicalWebPage are proprietatea reviewedBy, exact ce îți trebuie ca să arăți cine a validat informația:

{
  "@context": "https://schema.org",
  "@type": "MedicalWebPage",
  "name": "Tratamentul cariei dentare",
  "reviewedBy": {
    "@type": "Physician",
    "name": "Dr. Nume Prenume",
    "medicalSpecialty": "Dentistry",
    "url": "https://clinica.ro/echipa/dr-nume-prenume/"
  },
  "lastReviewed": "2026-08-10"
}

lastReviewed e proprietatea care contează cel mai mult. Spune public când a fost verificat conținutul ultima dată. E dovadă pentru autoritate și semnal de calitate pentru Google, în același marcaj.

Pentru clinici, cabinete și orice site care publică informație medicală, ăsta e cel mai bun raport efort/beneficiu din tot ghidul.

6.5. Urma de audit în CMS

Schema declară că a existat verificare. Jurnalul dovedește că a existat.

WordPress păstrează implicit istoricul reviziilor, cu autor și dată. Multe site-uri îl au dezactivat, pentru că cineva a vrut să curețe baza de date. Verifică în wp-config.php:

define( 'WP_POST_REVISIONS', 20 );

Dacă găsești false sau 0, tocmai ai identificat o problemă. Pune un număr rezonabil.

Peste asta, adaugă un câmp de metadate per articol în care marchezi statutul: generat integral, asistat de AI și revizuit, scris integral de om. Plus cine a revizuit și când. Se face cu ACF, cu Meta Box sau cu 20 de linii de cod în functions.php.

Nu trebuie să fie public. Trebuie să existe și să poată fi exportat.

6.6. Ce facem cu crawlerele AI

Subiect adiacent, dar apare în fiecare discuție, așa că îl lămuresc.

AI Act nu îți cere să blochezi crawlerele AI. Sunt două lucruri diferite: transparența privind conținutul pe care îl publici tu și accesul modelelor la conținutul tău pentru antrenare.

Al doilea ține de dreptul de autor și de rezervarea drepturilor, nu de articolul 50.

Din perspectiva noastră de agenție, blocarea totală a crawlerelor AI e o decizie proastă pentru majoritatea afacerilor. Dacă blochezi GPTBot, dispari din răspunsurile ChatGPT. Dacă blochezi Google-Extended, ieși din antrenare, dar rămâi în AI Overviews.

Alege în cunoștință de cauză, nu din reflex.

7. Ce cost real are neconformarea

Regulamentul are trei paliere de sancțiuni, în articolul 99.

• Până la 35 de milioane de euro sau 7% din cifra de afaceri mondială anuală, pentru practicile interzise.
• Până la 15 milioane sau 3%, pentru încălcarea celorlalte obligații, transparența inclusă.
• Până la 7,5 milioane sau 1%, pentru informații incorecte sau înșelătoare furnizate autorităților.

Se ia suma cea mai mare dintre cele două. Cu o excepție importantă.

Pentru întreprinderi mici și mijlocii, inclusiv startupuri, se aplică plafonul cel mai mic. Detaliul ăsta lipsește din aproape toate articolele care circulă și schimbă complet dimensiunea riscului pentru o firmă românească medie.

În plus, autoritățile sunt obligate să cântărească gravitatea, durata încălcării, dimensiunea firmei, dacă a fost intenționată și dacă ai cooperat după notificare.

O firmă cu 30 de angajați și un chatbot needeclarat nu ia 15 milioane. Poate lua o sumă care doare, mai ales dacă a ignorat o notificare.

8. Cine controlează în România și de când

Prin memorandum guvernamental, ANCOM a fost propusă ca autoritate națională de supraveghere a pieței și punct unic de contact.

Alături de ea: ASF și BNR pentru servicii financiare, ANSPDCP pentru biometrie și zona de justiție, ANPC pe protecția consumatorului, Inspecția Muncii pe relațiile de muncă.

Actul normativ care stabilește procedura de sancționare era, la finalul lui iulie 2026, tot în elaborare.

ANCOM a spus-o direct: autoritățile vor putea verifica și sancționa doar după intrarea lui în vigoare.

Deci ai o fereastră. Nu e amnistie, pentru că obligațiile europene curg din 2 august. Când legea internă apare, vechimea neconformității va conta.

9. Riscul care lovește înaintea amenzii

Amenda e ultima grijă a unei firme medii. Înaintea ei vin trei lucruri, pe care le vedem la clienți chiar acum.

Contractele B2B

Companiile mari și-au refăcut deja chestionarele de furnizor. Dacă vinzi servicii către cineva cu departament de conformitate, întrebarea „ce instrumente AI folosiți și cum documentați asta” apare în procedura de achiziție cu mult înainte să apară vreun inspector.

Un răspuns vag te scoate din licitație. Și nimeni nu-ți spune de ce.

Răspunderea față de client

Dacă produci conținut pentru alții, contractul spune aproape sigur că răspunzi de legalitatea materialelor livrate.

Un articol neetichetat, publicat pe site-ul clientului, devine problema ta exact în secunda în care devine problema lui.

Vizibilitatea în Google

Partea pe care o vedem zilnic.

În iulie 2026, un forum vechi de aproape douăzeci de ani a primit acțiune manuală pentru conținut slab ( thin content). Peste 168.000 de discuții suprimate dintr-o singură secțiune.

Avea un membru marcat ca „staff” care era, de fapt, un bot AI. Cu 111.000 de răspunsuri publicate din martie 2023 încoace.

Google n-a confirmat legătura, iar poziția oficială rămâne că textul scris cu AI nu e automat o problemă. Volumul mare, nesupravegheat, ajunge însă tratat drept conținut fără valoare adăugată.

Și aici e observația care leagă tot ghidul.

Excepția din articolul 50 cere proces editorial și responsabilitate asumată. Exact ce evaluează Google la capitolul experiență și autoritate.

Bruxelles-ul o cere ca să protejeze publicul de dezinformare. Google o cere ca să separe conținutul util de zgomot. Tu construiești un singur proces care le acoperă pe amândouă.

10. Două cazuri din auditurile noastre

Am început să verificăm conformitatea AI Act în auditurile de site, pornind de la clienții vechi și continuând cu fiecare client nou pe care îl luăm în promovare.

Primul la care am trecut checklistul a fost o rețea de clinici stomatologice. Tot blogul era generat cu AI și publicat ca atare, fără nicio intervenție umană.

Le-am luat articol cu articol. Am rescris, am corectat informația medicală, am completat unde lipsea substanță, am adăugat autor real și marcajul reviewedBy de care vorbeam la 6.4.

Tot continutul era scris in mod commodity, pe cand Google recomanda din 2026 si continut non-commodity vezi diferenta in imaginea de mai jos, in prezentarea de acum cateva saptamani a lui Danny Sullivan, Director Google Search la Google Search Central Live in Toronto.

Toate articolele lor sunt indexate acum.

Al doilea caz, o companie de transport. Avea o pagină de prezentare scrisă integral cu AI, pe care Google o ignora.

Fără penalizare, fără notificare, fără nimic de contestat. Pur și simplu nu exista în index.

Am rescris-o de la zero, am potrivit-o pe intenția reală de căutare și am adăugat conținut multimedia. A intrat în index, iar de acolo a început să apară în AI Overviews, în AI Mode și în răspunsurile ChatGPT.

Asta e diferența pe care o face intervenția umană peste un text generat. O vezi în indexare. O vezi în citări.

11. Ce să NU faci

Erorile de supraconformare costă la fel de mult ca cele de neconformare. Doar că se plătesc în conversii, nu în amenzi.

• Nu eticheta preventiv tot site-ul ca generat cu AI. Îi spui vizitatorului că n-ai investit nimic uman în ce citește.
• Nu renunța la AI în producția de conținut. Google evaluează utilitatea, nu metoda.
• Nu confunda amânarea din Omnibus cu o amânare generală. Transparența a rămas pe august 2026.
• Nu presupune că ești acoperit pentru că instrumentul e străin.
• Nu lăsa pluginul de imagini să șteargă metadatele. Verifică setarea azi.
• Nu trata conformitatea ca pe un proiect separat de SEO. Se suprapun pe jumătate din puncte.

12. De unde începi concret

În ordinea asta, pentru că fiecare pas depinde de anteriorul.

Inventarul. Lista instrumentelor AI folosite efectiv: cine, pe ce date, cu ce rezultat publicat. Pornește de la catalogul de software sau trimite un chestionar pe departamente. O să descoperi lucruri care n-au trecut niciodată prin IT. Mereu se întâmplă.

Clasificarea. Treci fiecare sistem prin grila de risc de la punctul 2. Un instrument care filtrează candidați intră la risc ridicat, cu termen decembrie 2027 și cu o listă de cerințe pe care n-o rezolvi în două săptămâni. Chatbotul de suport rămâne la transparență și se rezolvă într-o oră.

Auditul tehnic al site-ului. Widget, imagini, metadate, schema, istoricul reviziilor, pagini de autor. Tot ce am descris la punctul 6.

Documentarea. Responsabil desemnat, procedură scrisă, echipă instruită, dovada instruirii cu dată și listă de participanți.

Pare birocrație pură până în ziua în care cineva îți cere să demonstrezi ceva.

Concluzie

AI Act nu e o lege care te obligă să renunți la inteligență artificială. E o lege care te obligă să spui adevărul despre cum lucrezi.

Partea bună, pentru cine face SEO ca lumea: aproape tot ce cere regulamentul pe zona de conținut se suprapune peste ce cere Google de ani buni. Autor real cu biografie verificabilă. Date de publicare corecte. Surse citate. Proces de verificare. Cineva care răspunde de ce se publică.

De aceea am introdus verificarea AI Act direct în auditul SEO, în loc să o vindem ca serviciu separat. E o secțiune nouă într-un audit pe care îl livram oricum.

Dacă vrei să știi unde stai, scrie-ne la contact cu adresa site-ului. Îți spunem în ce categorie ești și ce ai de reparat, înainte de orice discuție comercială.

Iar dacă preferi să verifici singur, am pus toate obligațiile într-un centralizator de 51 de puncte, cu șabloane de text și structura registrului de sisteme AI. Îl descarci de aici.

Întrebări frecvente

Trebuie să etichetez fiecare articol scris cu ajutorul AI?

Nu. Obligația vizează textele publicate pentru a informa publicul pe chestiuni de interes public, iar excepția pentru verificare editorială cu răspundere asumată acoperă majoritatea situațiilor din presă și blogurile profesionale. Conținutul comercial obișnuit nu intră în categoria asta.

Descrierile de produs generate cu AI intră sub AI Act?

Ca text de interes public, nu. Dar dacă imaginile de produs au fost modificate cu AI astfel încât să pară fotografii reale, obligația de etichetare pentru deepfake devine relevantă, alături de regulile de protecție a consumatorului privind prezentarea corectă.

Google penalizează conținutul generat cu AI?

Poziția oficială Google este că textul generat cu AI nu e automat problematic. Cazurile din 2026 arată însă că volumul mare de conținut AI nesupravegheat poate fi tratat ca lipsit de valoare adăugată, ceea ce duce la acțiune manuală pentru conținut subțire.

Eticheta „generat cu AI” îmi strică poziționarea?

Nu există dovezi că Google demotează conținutul declarat ca AI. Impactul e asupra încrederii cititorului, motiv pentru care eticheta se folosește acolo unde e cerută, nu preventiv pe tot site-ul.

Cine sancționează în România și de când?

ANCOM a fost propusă ca autoritate națională de supraveghere. Sancțiunile efective vor fi posibile după intrarea în vigoare a actului normativ național, aflat în elaborare în vara lui 2026. Obligațiile europene se aplică însă din 2 august 2026, indiferent de stadiul legii interne.

Ce se întâmplă dacă pluginul de optimizare a șters metadatele imaginilor?

Ai pierdut dovada de proveniență pentru imaginile respective. Dezactivează opțiunea de stripping în plugin și rescrie valorile IPTC DigitalSourceType pe lotul afectat, cu exiftool. Pentru imaginile viitoare, verifică metadatele înainte și după procesare.